Si tocmai cand ma ascundeam intr-un cort alburiu de zapada cu febra ce-o posed de-o saptamana, fara palaria si cerceii pierduti de mult prin salile versaillesti, imi zice soldatelul de la usa ca nu se termina bine. Si de ce ar face-o? imi zic eu animata de simtul ciocolatei calde cu scortisoara. Poate pentru ca unii se uita la plecarea capului spre simbolica ghilotina fara sa-si aminteasca fraze fatidice continand cozonaci, iar eu ma gandesc doar la un cutit ascutit ce aluneca distrugand un peisaj de Turner. Dar daca ne jucam cu un catelus de plus, ca de obicei, portelanurile de Sevres ce adapostesc, surpriza! lapte, intr-o casa de tara stilizata pe placul aceleiasi regine, sunt tenisii discret pititi printre pantofi de secol 18.
In contrapunct, pe-acasa sunt vreo cateva maimute ce fac ravagii cu un virusel sinistru si o bucla temporala cu hibe filozofice...care binevoieste sa se inchida la timp ca eu sa dorm


No comments:
Post a Comment